Și pietre, aud pietre crăpând de jale seacă,

Și liniștea așterne la tâmple promoroacă,

Și bântuie-o stihie prin colțurile nopții,

Și morții sunt cu viii și viii sunt cu morții.

Și câinii-și mușcă limba și limba li se-nnoadă,

Sunt javre hămesite ce șuieră din coadă,

Și corbii se adună, având la îndemână

Cadavre aburinde, căzute într-o rână.

Și sângele e negru și sângele încheagă,

Și moartea-i viguroasă și viața este bleagă,

Și viermii se îndoapă din leșuri putrezite,

Și porți spre izbăvire ce strașnic sunt păzite.