antisonet 5


Stă la picioare câinele. Visează.
Un dulăpior pe un perete tace.
Arunc în sobă câteva chiștoace.
Din cerul vânăt, enervant, burează.

Un scăunel lângă perete zace,
Doar mâța albă mai rămâne trează.
Afară mânzul ațipit nechează,
Lampa azvârle arătări posace.

Þeava de gaz a-ncremenit pe grindă.
Se-ntinde lent spre zidul din apus.
Nu am covor pe scara dinspre tindă

Și nu mai știu ce-a mai rămas de spus.
A, lângă geam stejaru-i plin de ghindă.
Un ceas mă scoală. Primul fulg s-a pus.


8 august 2005