Mă simt de parca as pluti
Pe cerul lin si plin de stele
Și-ncerc sa scap de aste ganduri
Ce mâna simțurile mele,
Spre-o dulce amăruie clipa
In care inimii voi spune:
Lasa-ma-n pace tu,
ÃŽnchipuire a minunii,
Tu glas al veșnicei iubiri.
Cu ce-am gresit
Spunandu-ți tie
Că am întâlnit un soi de fata
Ce-n mintea mea eu o aseman
Cu-n stol de paseri călătoare,
Cu-n munte al cărui înălțimi
Nu-l pot ajunge cu privirea,
Dar totuși cred că-l pot cuprinde
Cu un pas firav de sărutări,
Pe ochii-i limpezi ca izvorul rece,
Pe buzele-i un câmp de flori,
Pe gatul ei firav precum al crestelor
Si sanii-i moi trecuti prin roua diminetii.