ies din mormântul iernii
frunzele
anului trecut –
fost-ați voi vieții acesteia?
Verdule!
despuiată
minciună
a găurii

murim înstâlpiți drumului
autoluminându-ne piciorul
de beton
ce nu va păși către nicăieri
ne vom muta de aici numai
când se va afla pământul os
lunecat

singură
luna hublou negrei navete
probabil supremul oceanului
de planete
se holbează
așteptându-și
risipitorii