Dumnezeu și-a coborît mîna și mi-a pus-o pe frunte cînd stăteam la poartă
cu mîna întinsă
cu mîna întinsă
cu mîna întinsă

e timpul tău femeie

a venit vremea să-ți crească părul pînă la glezne
să umbli desculță
să te ardă pămîntul
să ți se limpezească ochii
să topești încă o dată pielea-ți netedă
în durerile mele

a venit vremea femeie
să lași ploile din pîntecul tău să lași furtunile
să se coacă în arșiță
și în cîntecul tău

a venit vremea
în care tîrziul se cuibărise în trupul tău ca o minciună
dar eu femeie
de acolo l-am smuls