Dragostea nu e bună.
Florile știu asta.
Ele stau liniștite cu rădăcinile în pământ
și petalele tremurând de culoare;
ele sunt egale-n destin
și zămislesc fericită splendoare.

Dragostea nu e bună.
Piatra își curbează spinarea
și surâde în adâncul tăcerii.
Nu știm ca pietrele să iubească,
ele sunt temelie oricărei zidiri.

Numai omul, de om ce este,
nu se poate închipui în afara iubirii...
El se zămislește în jurul dragostei din inima lui
încet, cerc după cerc,
cum perla în măruntaiele scoicii,
din sfredelitoare durere.

Dragostea nu e bună.
Oamenii nu știu asta.