nasturii au sărit unul după altul avea sânii frumoși cum îi are ploaia când strânge prin lume muncile câmpului
era între noi o distanță de aer proaspăt străin ea avea carnea aprinsă ne-am sărutat ne-am atins de atunci aprig se înalță spre cer mistuind parfum de stejar paserea
am făcut dragoste am topit crivățul nordului l-am pornit spre pol unul din ei poate singurul sub crusta căruia se ascund celelalte minuni
Ea se face din ce în ce mai frumoasă și știe umblă cu chei potrivite în inima mea care bate un clopot de bronz unul grozav dezbrăcat de strigătul lumii
mobilă veche gazul oprit o locuință perfectă pentru ceasul care pornește secunda-n reverb
dincolo de fereastră țâșnește apă termală e târziu prin frigul meu și al ei vin căutători de pe alte planete bat la ușile noastre deschise nu e nimeni acasă
nu-mi este teamă de bărbații care tocmai se nasc
e târziu pentru moartea din care te-am luat
înapoi te întorci doar cu mine