agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-27 | | Atunci amurgul și minutele din urmă când ochii încă nedeschiși încearcă în interior undele luminii aurii și apele verzi de pe țărm sub faguri de argint. Minunate în zbucium cu ritm clocotitor netulburat eterul orizontului doarme sub nori policromi printre oblicii palmieri fremătând. Aici singur am pironit cu ochii lucizi cerul, cu dor plângând în fața lunii care timidă și umedă ieșea din ocean cu fața obosită dar blândă. Amintirile mele izvorau neoprite din direcția Orionului și a Cassiopeei radiante. Atunci mi-au apărut în față cele două corăbii albastre cu contur aburos cum catargele și le legănau spre apus smulgându-se treptat din cețuri. Strălucitoare le erau pânzele și măreață plutirea cu spume de siaj evanescente. Mă alinta briza cu valurile mării crescânde îmbrăcându-mă-n solzi reci de unde-argintii cu care-mi vorbeau ritmat, ritual, rugător, căci înaintea mea ea se-ntrupase având priorități și un aprins avânt. Auzii cum s-a apropiat și s-a oprit să descifreze spiralele cugetului meu în speranța că trecutul devine prezent, cu energii împrumutate de la valuri și vânt. Regula ce trebuie respectată ar fi să-ți deschizi aripile asupra abisurilor de jos și de sus plăsmuind zboruri lungi, desfătătoare, dar n-a fost așa. Mai apoi energia suflării s-a desprins cu putere și deasupra lagunelor și-a adunat toate forțele până în locul unde-a simțit parfumul amiezelor și când toate primejdiile s-au stins sub tangaje au venit la țărm stolul sirenelor cu glasuri amețitoare, cu priviri primăvăratece de ametiste submarine și cu unduiri dulci, provocătoare, aproape lascive, toate coborâte din parfumatele mituri de aur care pentru o zi au îndrăgit trepidațiile vremilor noastre. Toată puterea vrajei lor este o baladă cosmică dintre creste de valuri cântată pe când aripile vocilor spintecă tăriile vaste închizând golfurile de mărgean cu luminoase arderi adormitoare spre a deschide palmierilor mărețe porticuri de aer și dor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate