dintr-o dată urcam în casa liftului
iar

fugiseși de-acasă cu banii de pâine îmi trebuia vată îmi trebuia aer sau altă casă sau altă viață
acum cred că-mi trebuia fuga
am colindat toată zona gării să găsim locul ăsta
fâșâit-liniște fâșâit-liniște
o liniște cumplită creștea între etaje
ca o amenințare
patru pereți trei trepte și două geamuri mici ne strângeau inima între ele nici nu mai știu cui i-era mai rău

știi
tremura o lumină vitează pe mâinile tale eu mă făceam tot mai moale sub ele
sau poate că mi-era frică
frica aia dementă ce vuiește gigantic în urechi
în stomac
de parcă ai fi o bombă cu ceas
teroarea teribilă că acum acum
se termină lupta și nici măcar n-ai ajuns
și nu mai poți face nimic
absolut nimic
decât să te uiți la dezastru
să te întrebi tot restul zilelor tale cum ar fi fost dacă

aș fi putut să mă agăț de umerii tăi și să cresc
femeie frumoasă
aș fi putut să te sărut
și să te păstrez așa
pentru tot restul zilelor mele
probabil că aș sări pe geam oricând
și nici măcar nu m-aș gândi că ajung prea târziu
prea degeaba

ieri
căutam casa liftului/ zgomotul unei decizii ticăia pe undeva prin stomac din ce în ce m a i t a r e
m-am trezit pe stradă eu pe o parte și tu pe alta
așa cum trebuia să fie

niște povești cu poze ambulante
ne lovim umăr
de umăr
poate ne și privim
trecem
mai departe

asta e viața ta olea
cine să vrei să fii





walk now
bitter sweet symphony