am impresia când mă privești
că ordonezi tot haosul din mine
că pui la locul lui fiecare oscior și
fiecare rămășiță de mai bine
fiecare ticăit și fiecare ieri sau mâine

nu înțeleg cum încă te afunzi
cu o placere aproape sadică
mângâind toate curbele din mine
crezând în mine cum cred copii în clovnii fățarnici
iubindu’mă pervers ca pe un omuleț ciudat și credul
cu univers complicat