I-ati tu apa din pamanturi
ce sunt goale si sunt sterpe,
Ia-ti tu viata si din moarte,
Si din chin, si din durere.

Ia-ti tu glasul din ecouri
Ce strabat ai zilei zori ;
Zori inchise, departate,
De tot ce-i frumos si bun.

Ia-ti tu o lumina fina
Din desertul de-ntuneric,
Dintr-o grota cu minciuna,
Si din ura de nemernic.

Ia-ti tu o cantare sfanta
Din a lor tulburatoare
Cant infricosat spre ceruri,
Cu ecoul catre soare.

Ia-ti tu o camasa alba,
Din mizerie si umbre,
Din tot praful si din zgura
Zilei ce in van se duce.

Ia-ti tu tot ce-i bun din toate
Cate sunt pe-acest pamant.
Ca nu poti sa treci prin viata
Fara Dumnezeu in gand.