Vom deshuma tăceri în noaptea rece
Cu fulgere, din buza violetă;
Vom proclama prăpăd și nori de cretă
Prin sufletele caste ne vor trece.

Vom surghiuni adânc ora secretă,
După o veșnicie - poate zece -
Și păsările vii ‘or să se-nece
De-atâtea ploi și zbor în eprubetă.

Vom crește-n umeri aripi și menhire
- Catartici zei cu sorțile nescrise -
Și-n talpă ceruri limpezi și abise

Vom împărți la doi, în prăbușire.
Vom fi legende-n stâncă, fi’ncă ni se
Cuvine totul – ură și iubire.

17 august 2007