Trupul tău ca o bucătărie
Într-o dimineață de vară.
Te-ai blocat în mine
Și când mănânc
Am grijă să nu te înghit.
Te simt în mine.
Nu alerg, ca să nu te zgudui.
Nu-mi aduci zâmbete-
De fapt, nu ești
Bun pentru mine,
Dar blestemul s-a prins
Și-acum mi-e greu să mă
Golesc de tine.
Sunt atât de confuză,
Încât nu știu ce ar fi
Bun pentru mine.
Poate nu-mi faci chiar rău,
Nici nu știu.
Mi-e silă să merg înainte.
Sper că și tu vorbești
Despre mine la fel de
Des precum o fac eu.
E „ceva“ dincolo de dorință
ÃŽn mine,
Dar mai avem mult de
Parcurs.
Trebuie să știu culoarea
Ta preferată, mâncarea,
Filmul, cartea
Și nu vreau să par
Ceea ce sunt,
Adică disperata
După afecțiune.
Îți mulțumesc
Pentru momentele
Tandre și ude,
Ești admirabil.
Vreau să mă pot desprinde
De singurul gând care
Mă populează.
Aștept întârzierea.
E grav dacă îmi știu viața pe de rost?
Iartă-mi frica-
Și ea crește în mine,
Alături de tine.
Am ajuns să fiu la reducere.
Mai stai în mine,
Ai încredere, te voi crește
Și peste câteva luni
Totul va fi clar
Și matur.
Iartă-mi confuzia-
Abia acum mă sfâșie
Carnalitatea.