La sfîrșitul copilăriei,
ora nouă fix,
își dădură coate cu toții
ațintindu-mă.
Femeia se dezbrăca fără grabă
făcîndu-mi într-un fel anume cu ochiul,
își legăna hipnotic sînii tineri
în timp ce-mi potriveam privirea
ca pe-un ceasornic
după carnea-i albă,
și-n pasărea mea
neasemuit de albastră
a început deodată să ningă