Viața mea

Viță de vie, haină de ie,
Acoperiș de țiglă,
Multă prostie, nimeni
N-o s-o știe,
Nici chiar a mea soție,
Ce va avea să vie,
Să apară-n viața mea,
Rea, bună, cum o fi ea,
Nimeni n-o s-o știe.
Privirea care apare,
Oriunde, în zare,
Iubirea, care și ea,
Apare și așa dispare
Că nu mai poți gândi,
Apoi te-ntrebi: ce să fac?
Degeaba, nu mai ai ce-i face,
D-acum pune-ți mintea de
Pune-ți mintea de o coace.
De n-ar fi femeile,
Și de n-ar fi nici condeele,
Viața mea cea de acum,
Va fi mai rău ca tutunul:scrum.
Cred că eu iubesc prea mult,
D-aia nu pot să insult,
Nici măcar o privire,
Dar, tăcut și singur,
Ajuns la anarhie,
N-o să mor niciodată:
Jur!