in vitro 1


îmi rup cu dinții pielea dintre țâțe
și-nfig ciosvârta gâfâind nu știe
tăcutul înger calea să-ți ație
nu se agită aripi de nagâțe
stai fă în casă s-a pornit urgie
n-ai minte-n cap îți curg numai tărâțe
și vorba seacă ți-e scuipat de mâțe
îmi ies colaci de fum de sub dimie
atârnă mama rufele să iasă
un iz de carne arsă stai pe brânci
să-ți vină sânge-n țeastă mă apasă
un scâncet surd și monoton de țânci
dintre vecine care-ți e aleasă
de preacurvie rănile-s adânci


28 martie 2006