M-am uitat piezis la ceea ce ramane dupa mine.
Nu de la mine, nici in urma mea.
Fals detasat, legat organic de supapa mea
clandestin obligata la striere,
Ceva mai neinteles decat sertarul de la pardesiul furat
al bunicului(unui coleg).
M-am tot uitat piezis la ceea ce ramane dupa mine,
Nu la urma mea si nici la ceea ce inteleg altii ca
ar fi urmarea,
Si, ca si cand nu ar ajunge grotescul din
anotimpurile astea subversive,
Cu multa bravada trec data gresit.
Acum, intreb eu, ce va ramane?