Dar nu a răspuns.
Noaptea alunecă pe pagina albă
prin tunelul cuvintelor, ieșind la lumină
în voce.
Peste tot, același chip fără trăsături.
Se îndepărtează prea mult.
Se apropie prea mult.
Și numai aerul se pregătește să-l primească.


N.B.: Acest poem face parte dintr-un "alfabet" poetic unitar; sensul fiecărui text este strâns legat de sensul celorlalte. Va urma.