În portul Amsterdam marinarii cîntau
Despre visele lor, într-un vast Amsterdam
În portul Amsterdam mureau beți și sterili
Duhnind a bere, a sudoare, a rachiu.
Mureau pînă în zori plini de dramele lor
Pe faleza uscată spre-un ocean mișcator.
Iar cînd zorii de ziua aproape mijeau
Cadavrele lor descompuse rânjeau.

În portul Amsterdam marinarii mâncau
Cu dinții lor mari pește fript și tăceau.
Pe șervetele albe puneau tot ce aveau
Iar seara la luna beau din nou și dansau.
Te invitau la masă uneori liniștit
Înfulecînd, cu mîini murdare pomes frites.
Nu vorbeau cu nimeni despre dramele lor
Se-ncheiau la nădragi și urcau pe vapor.

ÃŽn portul Amsterdam marinarii dansau
Frămîntînd corpuri moi de femei și rîdeau
Ele tropăiau cu raze în păr
Lunecînd în dansul prafului de nor.
Un acordeon vechi pe niște umeri groși
Un peisaj dezolant în bătăi de saboți,
Vulgar rîdeau și scuipau istoviți
Morți de beți urinau și-njurau printre dinți.

În portul Amsterdam toții matrozii beau
Beau pînă la delir, se trezeau și iar beau,
Închinau pentru port, pentru-ai lui cetățeni
Pentru curve din Hamburg și-a lor tîrfe femei,
Suflau nasu-n batiste beau apoi urinau
Înjurîndu-și neveste ce acasă-i înșelau,
Închinau pentru morți, închinau pentru vii
Pentru curve, burlaci, concubine, soții.
In portul Amsterdam, in portul Amsterdam.