eram băiețel cam bandit fugeam de-acasă
zile întregi pescuiam nimicuri extraordinare
dispăream ca în ceață tata zicea ești măgar
era supărat își sufleca
și își dez-sufleca nervii pe mine
evident că degeaba
io eram culmea
voiam din contră să devin bandit de tot
oricum eram specialist dacă mă închidea
în pod și mă găsea în beci
"păi ce faci măi belea aici?" zicea
eu mă rățoiam "am venit la cules de lilieci"
"aha" zicea "parcă te lăsasem în pod"
"păi m-am tras și io aicea la răcoare" ziceam
"e cald acolo mă sufocam" "ahaa" zicea tata
și îmi trăgea o răcoare de țipam
ca un sufocat de-a binelea

și tot așa pînă într-o zi
era de sărbători ca acum vorba aia
și-n vecii vecilor găteli strălucinde
colinde zgribulite alea-alea ieșisem
cu el să-mi ia o haină în oraș că a mea
era jerpelită de atîtea belele
da' ce să vezi că el a dispărut mă lăsase
în ditamai măgăoaia de magazin singurel
eram disperat strigam tata tata
îmi tremurau picioarele nu știam ce să fac
unde naiba să mergi l-am găsit la ieșire
rîdea cu un clopoțel în mînă cu o
barbă albă așa
făcea pe Moș Crăciun

era o grămadă de copii acolo extaziați
cum să vă spun și tata mă decepționa într-o voioșie
l-am știut după pantaloni apoi după voce
"ei cum te simți măi spiriduș" mi-a zis
"cînd îți dispare cineva drag și bandit?"
"ști și tu tată e rău ce să mai spun?"

uite și din ziua aia m-am lecuit să dispar
în schimb a dispărut
din povești de tot
Măria Sa
de MoÈ™
și de Crăciun