mă-mbie adierea
sau freamăt de pădure
când ”te iubesc” e-o șoaptă
din buze rug de mure

e muzică divină
și glas de heruvim
ce-mi curge lin în suflet
umplându-l de sublim

de ce par ochii-ți negri
din fulgere crâmpeie
și-adâncile îndemnuri
fac inima să-mi steie ?

înaltul mă absoarbe
când stele strălucesc
de ce pe cer văd chipu-ți
frumos când îl privesc?