Aberațiile acestea
le-am stors
protejîndu-mi ochii
cu palma stînga.
Cu dreapta scriam
tot ce-mi șiroia
din creier.
Otravă curată,
putîndu-mă ucide
sau orbindu-mă doar.
Auzul îmi era protejat
de vata abisului
apăsîndu-mi timpanele.
Prelingîndu-se,
ideile groazei
pătrunseră albul tăcerii.
Eu urlam în șoaptă
după ele...
Fugeau unele după altele,
Izgonindu-se în cîmpia neantului.
Le-am găsit acolo,
după lungi căutări,
rătăcite de mine.