Dinspre pădurile de molid ale Reghinului,
ca un cânt de sirenă uitat în palatul dogilor
gheata șuieră căzînd

pe patinoarul capitalei romine
cînta Edwin Marton
cu vioara Stradivarius
plutim pe cerul din noi ca niște dirijabile
umplute cu sunete
atât de înalte atît de vii...
irreel magnifique

inima continuă să pulseze mult timp
sânge donat de Nicolo Paganini,
sau sevă de molid cântător
sau poate un strigăt uitat
de un gondolier inamorat
pe Canale
Grande de Venezia