mi-am citit moartea cu degetul
ca pe un destin sufocat prea devreme în inimi
camera-i neagră
trec unde ca plumbul peste vocile noastre
le scotocesc adâncurile
le secătuiesc înțelesurile

ți-aș privi sufletul
prin paharul ăsta murdar
mi-aș lipi buzele de el curățându-l
topindu-i mugurii de gheață/ dar e târziu
între noi e ghemuită noaptea
și aerul veghează cu priviri de plumb