nu-mi folosește la nimic
autobuzul galben care trece uneori
noaptea prin somnul orașului meu
prefer să merg pe jos
fără ocol
firesc

m-aș deda tristeții
pusă la pachet de cu seară
mâinile tale grijulii
cum mai împachetau ele
în celofan curat
mărul și viermele flămând
bucata de pâine și cubul de unt
aș felia subțire
cu briceagul cel vechi rămas moștenire de-acasă
nostalgia barbară și-un hohot de râs

pe o piatră
la capătul dinspre nord al cartierului meu de acum
stau și număr kilometrii
pe care îi mai am de străbătut
voi ajunge într-o zi
tu vei fi desigur plecat
să mă cauți prin lume
într-un autobuz galben
care trece uneori noaptea
prin somnul orașului meu

ascultă poezia în lectura autoarei