Trecătorul

Azi te aud cum respiri. A viu.
Tu. Ploile tale curg dincolo de tine.
Inspiri...și fulgerele îți aud respirația.

În trecere - lovesc ramificațiile mâinilor tale
ziduri invizibile,
prea multe aspre ziduri ce dor pe la atingere
și te rănesc.

Curge sânge translucid dinspre tine
zilnic.

Orașul ți-e liniște doar prin mijlocul ploii
când sferele-ziduri închise prin negru
se spală. în jos.

Adio ție, muritorule de rând.
Namaste ție, învietorule!