E de prisos ca afară să ningă
Când poate fi soare.
E de prisos să plâng de tristețe,
Când pot să plâng de bucurie.
Dar de ce să vreau ceva ce e de prisos?
De ce să mă caut undeva,
Unde nici măcar nu exist,
Nu am trăit nicio secundă...
E multă cenușă în suflet,
Însă prefer să o-ngrop
Pentru că e de prisos ...
Să-i dau foc.