L-al porții prag,te-am părăsit
Visez și n-am cuvinte
Să mă strecor printre ai mei
Ca cerberul de latru cu câinii vagabonzi

Au trecut prin mine pietre și săgeți,gloanțe lasere și radiații
Trec pe lângă voi
Mai nevăzut ca niciodată
Exilat în lume
Viorile-mi dau formă
Dominand prin vaste locuri
O fantoma-nprafuita
Pe zăpada argintie
Nime-n lume n-o să știe
Pe când trec în odăi de mă strecor
La pianul ofilit
Văd sunetul cum trece
Trece și prin mine
Prin vremi îndepărtate

ÃŽi ating pe cei din jur
Cu flori zăpada așteptând
Să le scuture de praf
Cu viorile de vânt
Cu al primăverii cânt

Ca un câine vagabond,pribeag
Mă strecor pe lângă voi
Și când florile apăr
Și când ele iar apăr ,
Ca zăpada argintie
Părul ca pe zi ce trece

Sufletul un bob de mazăre
Scânteie să prindă viață
De aș putea măcar odată
Să dau pagină la carte
E mai grea ca niciodată.