am inventat sori ce nu au luminat niciodată
fântâni din a căror apă nimeni nu a băut
orașe părăsite de oameni
primăveri cu surâs de toamnă
lei de catifea lupi de cenușă
ceruri transparente
când să mă bucur de toate acestea
eram deja prea departe

cândva se va spune și despre mine
era odată unul mic și enervant
care tot inventa nimicuri
da' ce folos
nu știa să se bucure de ele