De multe ori intru în moarte clinică
O gelozie de tip shakespeareian

Atunci se zbate să iasă din mine
Ca un căutător de perle
Rămas fără aer pe fundul gropii marianelor
Mâinile ei se încleștează pe venele mele
Simple sfori de nisip
Alunecă pentru totdeauna în mine

În fiecare dimineață vreau s-o ating pe buze
Și să-i înnod părul
Se descriu cercuri în inima mea
Ca atunci când arunci cu o piatră
În cel mai îndepărtat zid
Numai ea aude respirația
Rând pe rând ne mutăm unul în celălalt
Folosind simultan aceeași pereche de aripi