Viața asta-i doar un vis, din care moartea ne deșteaptă,
E doar o-nșelăciune, este praf în ochi, și-i trecătoare.
Nimeni nu știe pentru ce-i venit aici, dar toți se-așteaptă
Să aibă scop, iar viața-i mai inutilă ca roua de pe-o floare.

E ceva trăit în umbra timpului, care din urmă tot ne-ajunge,
E ceva trăit cu frică, frica de a fi un simplu vis, frica de moarte,
E ceva ce noi considerăm a fi cel mai scump pe lume, e sânge
Pentru noi, credem că suntem vii, dar poate noi suntem departe.

Poate noi locuim într-un univers lipsit de spațiu și ne grăbim
Într-un univers lipsit de timp, în care noi, an de an și zilnic,
Ne trăim viețile obscure și lipsite de-nțeles, fără să știm
Că nu suntem, că n-avem timp și tot ce noi cunoaștem e nimic.