Să nu-mi trezești, gesticulând, tăcerea!
Nu-mi trece nici prin golurile minții!
Sub tălpi mi-arunc toți dracii, sudui sfinții
Ce nu au vrut să-mi spele astăzi fierea.

Exfoliez cu unghiile zimții
Unei idei ce mi-a plonjat durerea;
Lasciv curgea printre gingii, ca mierea,
Iar eu, parșiv, o copiam cu dinții.

Prin mușchii limbii, mă prefac în oaste,
Și, seducându-mi soarta c-o fardare,
Am să-nnoiesc și măduva din coaste!

Doar astăzi ca miloaga-ți cer răbdare....
Tu taci și-așteaptă! Da-voi vieții ,,paste,,,
Și-apoi, o trag în ,,peint,, sub o culoare.