așa-i în Tomis când plouă
pe suflet simți tălpi de rouă
și-ți vine
să lași casa nelocuită
și-o vreme
departe de lume
boschetar de lux
nobil interlop
să trăiești simplu
fără nici un scop

o pauză mare
departe de gânduri și fapte
într-o existență
cât o mare absență

uneori e bine să-ți lași casa nelocuită
și-o vreme, departe de lume
să-ți vezi cuvintele părăsindu-și matca
precum inundațiile de primăvară
prin locurile hazardului
ștergând urmele gardului

un copac despicat
un tunet prelung
și-un țipăt de pescăruș
din geometria închisă-n
logica sentimentelor de primăvară
într-o existență
cât o mare absență

o clipă lungită
pe marginea zilei
în nota
fugită
din
por
ta
tiv
...
..
.



(Constanța, 19 martie, 2008)