Burta balenei… cậteva oase È™i cậteva plặgi…

Ici-colo cậte un vis pierdut,
Pe masa trăirii, petale de sânge…

Marea afarặ, în mine o sete greÈ›oasă…

Un scaun stă să-mi cadă pe picioare,
Să mi le înfigă în trecut,
Acolo unde balena stă așezată uniform;

Un zid se crapă abia până se va forma o genune,
Tot pe mine să mă închidă în ea…

Strâng în dinți clipele rămase prezente,
Dar, irevocabil, efemeritatea constantă,
Le va pierde bezmetic printre nori.

Afară valurile șoptesc:
-Biet muritor de rând!
… în mine tăcere…

Mă încheg în pământ,
ÃŽn mâna dreaptặ È›in strâns condeiul
Și dincolo de mine… scăparea…

Stătea ascunsă în stomacul meu…