Din șipotul de gânduri blânde,
Cu o mie de lacăte-nchise,
Necitite nicicând, vibrânde
Spre tine domol curg deschise.

Le-am păstrat în negre adâncuri,
Tu acum le scoți la lumină,
Strecurându-te printre rânduri
Și, chemând la tine să vină.

Din șipotul acum fermecat,
Tu modelezi sublim colier,
Transformând destinu-ntunecat,
În frumos și distins juvaier.

Stihuri cu stihuri să veșnicim,
Prin gândurile asanate
Și, împreună să împletim,
Doruri cu vise brodate.