când se dădea ora înainte
parcă turbam
trăgeam fetele de țâțe pe holurile întunecoase
fiindcă se lumina mai târziu
și țipau, țipau
ca și cum le-ar fi fost rău
sau le venea să leșine
se-ascundeau unele după altele
și chirăiau

din câte-am tras de țâțe numai geta
n-a avut nicio reacție
m-a privit calmă cum tot strângeam
de sfârcurile violete

era atât de calmă încât m-am lipit de ea
m-a privit de sus
mi-a șoptit s-o las să mă tragă și ea
am observat că aveam niște țâțe mari
și-am început să țip, mi-era rău
iar geta râdea în urma mea