ÃŽn templul vremii, doarme chihlimbar
amurg râvnind la nopți cu sânziene
și picură lumini nepământene
livada ursitoarelor de har.

Mai fumegă sub zare veșnicii,
tot lunecând în piatra de hotar,
pe ram ciorchinii albul și-l răsar,
și liniști cad, adânci, diamantii.

Departe ești... miracol pelerin
adun în palme... dorul să-l alin...