umbrele pământului părăsit
îmi acoperă liniștea,
îmi mânjesc pereții cu dor,
din rana ascunsă sub masca
de om fericit.

mă bântuie aduceri aminte.
unde să m-ascund? sfătuiți-mă!
căci am făcut bătături la călcâie
defilând sau târându-mă
prin mijlocul lor.

o mână de ajutor!
vă implor!
băgați-mă la închisoare,
internați-mă la nebuni!
dar fie-vă milă și tăiați-mi rădăcinile!