ar fi fost prea întunecat
un lucru cinstit se face cu mintea întreagă
eu stau la capătul unei străzi împânzite
n-am remușcări decât atunci când
fierb
un cadavru la subsol
un semn cumsecade din mână sau un fruct
pitit în buzunarul unui copil

astea pot fi cadavre din care ies multe
dar n-am mintea nici măcar
pe jumătate
trezită din înghețul care cuprinde uneori
marile mașini de cusut lucruri cumsecade

marile orașe cu mașini
nu mai e ceață
nu se mai face seară pe sub picioarele
băncilor din parc
aici se construiește ceva
tocmai peste locul unde am îngropat
fierturile

sau dacă stau bine și mă gândesc
lângă biserică
lângă oasele de pui sau porc
sfârâiau la foc mic oamenii care-ți fac poftă
de carne