Sunt brazii puși să sprijine zăbava,
Mărturisind obârșiilor doruri
De-a coborî în pajiști zvelte storuri
Ca să adoarmă-n legănat otava.

Ce e zidit de om cu mari onoruri
Rămâne-n ierburi ruginii epava
Din care-a prins să se reverse lava
Ispitelor ce nu se-avântă-n zboruri.

Odihnă e în sunetul viorii
De greieri dând concerte în amiezi,
Când prelungesc tăceri târzii actorii

Umbrarelor în care te așezi.
În unduirea leneșă a florii
Se nasc luceferi ce-au topit zăpezi.


6-7 noiembrie 2007