Prin albăstruia briză chem valul pentru tine,
Dar liniștea din mine e dusă în abis...
Când noi vom fi mereu un chip ales de vis,
Eu te-aș iubi-e clar; tu știi asta mai bine.

Căci am iubirea plânsă de aur și argint,
Și nicio stâncă albă asemuită ție;
O crustă de iubire ce este încă vie
O trec inimii tale curate ce-o colind...

Prin codri umbra deasă aduce raze line,
Ea ți-ar putea șopti când marea o să soarbă
Fiori de stele reci prin sângele din vine
Ori o camee mută desprinsă de vreo iarbă.