Sunt om, rătăcesc prin orgolii mărunte,
La porțile lumii îmi face cu ochiul
O stea căzătoare cu plete cărunte,
În glas gângăvit predicându-și deochiul.

Sunt om, nepoftit am să beau din izvorul
Cântării întâia, umbrită-n răscruce,
Balanței stăpân, solitar călătorul
Pe căi nepătrunse, sub cețuri năluce.

Sunt om, mă-mbăiez în văpăi și ninsoare,
Vânând în deșerturi poveri întreite,
Copacului Vieții i-adaug culoare
Și boabe de vise cu-azururi tivite.

Sunt om, pătimaș în orgolii mărunte
Și stea căzătoare cu plete cărunte...