floarea dintre umbre
moare
cu mâinile-ntinse
nu-i mai pasă
de e noapte
sau dimineață...
tresare...
doar un freamăt
de lumină
stinsă...
jocul vieții
un punct
ce se zbate
între două
paralele
atât de frig...
in sufletele noastre
atâta gol
și-nsingurare...
mi-aplec
fruntea
fără cuvânt
cu un scâncet
blând de
renunțare...

maia