liniile de forță dintre trupuri
începuseră să capete forma
desenelor de gheață de pe ferestre
atunci am început să micșorăm distanțele
cu mișcări încete și aerul
rămânea în urma noastră ca o dâră
& micile seisme se transmiteau
prin molecule poate mai repede
decât ne-am fi așteptat
părea că repetam cu mișcări riguros exacte
deplasarea unui corp în oglindă

acum memoria urcă la granița fină a irisului
e noapte și zi în același spațiu
pe care îl înțelegem ca pe cel mai simplu mod
de a ne apropia mâinile
cu atingeri ferite de orice vedere
e o formă de explorare a pielii
cu grija unui genist care dezamorsează o bombă