Cuvintele nu vin niciodată când ai nevoie de ele se împiedică se rostogolesc între inimă și glotă se înțepenesc buimace pe epigastru știu mai bine decât tine că odată rostite se materializează în spirit sau zidesc faptele gândurilor în așa fel încât nu le mai poate dărâma nicio rugăciune. Mai bine îți vorbesc cu mâinile cu ochii și coasta. Mai bine arzi clipa cu degetele între arătător și mijlociu, lași sărutul pe limbă cum ai răsuci niște mătănii. Muzica ne bubuie în piept fumăm îmbâcsiți pentru a ne limpezi respirația : hai să zburăm în Insula Paștelui acolo n-avem nevoie de cuvinte umblăm goi căutăm plăcuțele rongo-rongo tu le descifrezi între un val și-un țipăt de uimire eu mă prefac mă fac tangata-manu până te cuprind cu aripile și suntem unul sau una în dorința de a fi trei deodată. Nu dansăm decât după ce ne lungim urechile în ritualul uitat și așa cu urechile bătându-ne pe umeri vom priza ultima incantație.