o noapte ca-n van gogh orașul are pe frunte un țugui de inorog
un cap de cal îmi râde din oglindă indiferent cum o întorc

oricât s-ar chinui să urce scări rulante mulțimea îl împinge în metrou
metalul șinei scapără-n tuneluri de parcă astă-noapte-i anul nou
în jurul lui sunt alte capete mirate de cal de el sau chiar de capul lor
semnalul de alarmă nu se trage doar o gravidă-ngaimă

- ajutooor...

albAstrul ce-a murit îl sorb din aer încep să sângereze galben-tuș
și din plafon se scurge limonadă cu o monotonie ca de duș
la cap de linie calul se scutură coboară încalecă pe alte scări rulante
ce îi înghit organul frunții cu voluptate idolatră de amante