Orașul nostru nu știu ce mister
Se estompa cu totul în eter
Privesc oglinzile și-mi pare
Că suntem doar contururi mișcătoare

Și-n această seară iluzoriu
Mă exilez pe țărmuri de ivoriu
Când varsă luna raze de mărgean
ÃŽn alchimia marelui ocean

Las lacrimile versului să cadă
Peste simbolurile de zăpadă
Odată cu căința mea târzie
Deși ce a murit, nu mai învie

Recitesc poemele și plâng
Biet lăstar în umbra unui crâng
Într-un ținut de frezii și magnolii
Delimitat de marginile colii

Ne-am despărțit dar n-ai luat aminte:
Te-am recompus din semne și cuvinte;
Orice pustiu e însemnat de-o oază
Cu tot nisipul lui doar într-o vază!