Întâmplător mormântul vieții în care toate mișcă
Întâmplătoare armonie a unui ochi prea mic
n-a mai rămas nimic neumplut de timp
aici unde stoluri de ore și-au făcut cuib
n-a mai rămas nimic neatins
dintr-un trup întâmplător alte trupuri abundă
din secunda lui îmi răsare o floare pe tâmplă
din mâna ei aburind aleargă un copil pe cărarea sa mută,
n-a venit nimeni să ne-ntrebe dacă n-am obosit
dumnezeu are alibi:
dincolo de morți sunt născuții
dincolo de cei triști –mitul peșterii
în sine însuși suntem noi înșine
cuprinși în pedepse , în antinomii
așa cum pământul cuprinde morminte
dovezile absurde ale celor ce cred că sunt vii.
încetați cu toții deodată să umblați,
veți înțelege că am dezertat din lumea umbrelor,
aici unde totul este permis
ne cizelăm mâinile pentru a modela noi pedepsiți.
Profane întâmplări, iluzii răslețe,
Intâmplător mormântul vieții,
Am făcut arme din cuvânt,
Rânduri absente, rânduri de groază biciuite de ani,
Unități de măsură pentru temerari,
Morți sterile pentru cei fără bani,
Vise chinuite ale celor ce n-au în hambar,
Doarme conștiința umană în trupul planetar.
Dumnezeu a uitat să-ntoarcă timpul
Tragedia continuă și cultul absurdului,
Politici unioniste și moartea aproapelui,
Tribunale pentru crâmpoțirea sinelui,
Nedreptate pentru fiecare,
Teama de foame ne ține departe de moarte.
Veniți la căpătâiul aventurii,
Mângâiați fruntea împovărată a întâmplării
Si dați nume nerostirii.