De mai multe ori

mi-am amintit de tine
m-am gândit
m-am răzgândit
să mă eliberez
să te las în lanțurile
eliberării mele
provizorii...
și-acum mă mai gândesc
dar
pare-mi-se
că m-am obișnuit
să te iubesc.
Serios!
ce zici?
să te mai părăsesc?
într-un sertar micuț
întunecat, în ventricul
pulsând rar
a durere și amar?
eh
nu
te țin cu mine
până la sfârșitul
zilelor
și nopților.
mi-am paginat
viața
cu numele tău
la începutul capitolelor
și paginile cu numere.
cu fiecare gând mi-a mai trecut o
pagină.
Bine, hai că nu,
n-am să te părăsesc în gând ascuns
o să mă mai gândesc
la tine
și mâine
și poimâine
și răspoimâine
și în fiecare zi
și în fiecare noapte,
până nu o
să mai rămână
din tine decât gândul.
meu.
nu e ciudat
nu te simți prost?
că existența
ta
se reduce la
gândul meu...?