-Deschid televizorul după orele 24
privesc toată noaptea
are imagine
sonorul este în mine
inima încă stăpânește metalele
(îmi amintesc adolescența
- noaptea –
ca o toamnă fără dueluri)

un ochi de cal e ecranul și se plimbă
prin camera aceasta
plină de tupeul domnului pound
de reviste „ l’expres ”
toate camerele ca niște holuri ale memoriei
singur în fața televizorului
împroșcat de lumina difuză
întorc capul
fotografii intrate în dizgrație

poeziile dulci sânt ronțăite
numai de iepuri

sânt singur, un gândac o pândește
pe cea-care-nu-m-s-sărutat-niciodată.